A North Pole Aurora, a midsummer Aurora

A Story by: Aurora Claudia Zamfir

Country of origin: Romania

Destination: Finland

English version

…A small and curious Aurora, a fearful but yet hopeful Aurora, gently caressed by the rays of the midnight sun, the incredible Midnight Sun! Yes, this is the way I felt my journey beyond the Arctic Circle and Santa’s house at “the end of the earth”, in northern Finland, in Lapland, near Inari Lakes… An unforgettable journey on the wings of sky and hope, following the same meridian, while watching amazed the clock and seeing that, even if it indicated the midnight, there was the sun shining with generosity, wasting amazing powder, exclamations of delight, rays of joy, reflexes of reminder – in a word: wonder!

Maybe you will ask why it was useful for me this movement almost up the North Pole, except the happy chance to know places and people, to admire amazing, well kept and scrupulously respected landscapes?

Before answering, let me introduce myself: my name is Aurora Claudia Zamfir and I am Romanian language and literature teacher (Mother tongue) in a Romanian school, called “Michael the Brave”, in Pucioasa, a small town. I hate routine. I wish to be tuned with my students, to pursue attractive and interactive classes, to valorize their ability to work with computers and their creative potential by combining literature with new technologies using Mother tongue and other European languages correctly and fluently. So I applied for a Comenius individual mobility training. Checking the courses database, I was attracted by this course: eJournalism 2.0 “Educational Collaboration Across Borders Using Web Based Tools”, the “Midnight Sun” Course in Lapland, because of the ​​reference included in the title: “journalism”. I immediately opened the Euneos-Comp@ct Foundation’s website, I read more carefully and checked the maps.

…The dawn already were beating on my window when I decided: I had to be there!

And here I am at the airport, knowing Irina, the second Romanian participating at the same course. Lapland, here we come!

The week 6 – 12 June 2010 has meant for me a unique experience which worth to be shared and experienced by many teachers, an experience that is alive for me even now, after four years! Certainly, the purpose of my trip to the distant Inari Lake and back (using / changing five planes) was not the midnight sun itself, but other purpose, more practical: I found the characteristics of an electronic diary, I learned how can I create and attach audio-video documents, how to initiate, publish and launch an online electronic journal and how to attend / host a videoconference. In addition, through the help of trainers and together with the other 28 colleagues from other 8 European countries (Netherlands, Germany, Poland, Slovenia, Greece, France, Italy, Estonia), we have identified various features of the work in an international project, we cooperated in mixed teams and we developed those skills to use online communication tools.

However, I was proud to make known the image of Romania, of my small city and of my school to all those European colleagues and trainers. They were pleasantly surprised and impressed by the beauty of my country, by our scenic spots, by Romanian traditions and customs, including the popular dances, by the tasty traditional dishes and beverages, by our historical legends and by many school and extracurricular activities, especially with involving students; I was able to make Romania an attraction for their future trips.

On the other hand, I was surprised to find out that many participants have associated my name (Zamfir) to the great artist Gheorghe Zamfir’s name, an appreciated artist. Of course, they knew about Dracula and Brasov, Bucharest as my country’s capital and some other details such as Timisoara (where has erupted the Revolution in 1989), Constanta (as Black Sea port), many of them knew about the Carpathians and the Danube Delta. I was impressed to find out that Romania is thus perceived in Europe and especially I was pleaced about the fact that they asked me to draw the map of Romania and locate my little town, Pucioasa, on it.

That week passed so quickly, with workshops followed by extraordinary moments like the traditional evening when we joined together in a popular Romanian dance named “hora”. We admired together the sun which not disappeared below the horizon, we reached the Russian border, we met the reindeer, we participated at a religiously Orthodox service into an isolated church, and feeling blessed no matter of each religion.

My community, my colleges, students and their parents was informed about my extraordinary experience directly by myself and through the local and national newspapers or on the Internet about this and so I started eJournalism circle. Students were selected by well-established criteria and together we created our own eJournal: A school number 1, using new Web 2.0 tools. My students have developed their digital skills and enriched their language competencies; their creative valences were exploited, while realizing our national identity and European citizenship. The most common product was the traditional international recipes album within which the traditional dish called “Sarmale” (prepared in teams) occupied the place of honor! By working together in a secure virtual space, we have created a united community without borders and prejudices. The collaboration at this journal together with my new met European teachers and their students and especially our products constituted examples of good practice within the International Symposium “Performance in school and extracurricular activities “(Târgovişte, 2011) and the National Conference “Training in a Knowledge Society” (Sibiu, 2011), with works in its related publications.

Circle’s members participated in a videoconference during the European Day of Languages ​​(2010); they communicating in English and French with their colleagues from the Netherlands. In 2011 we initiated a multilateral school partnership with other 5 schools (Netherlands, Greece, Estonia, Slovenia, Italy), which unfortunately was not approved due to lack of funds of RO NA. We still keep in touch and already planed and applied for a new Erasmus+ project.

I might add that, personally, I greatly improved my communication skills in English, as a result of correspondence and exchange of experience. However, I am happy to add that I urged other colleagues of mine to apply for this course, so the last year a colleague from Targoviste came back home with unique memories from the distant Inari, thanking me for  my advices.

It would be so much to say … Although I am a solar nature, I’m smiling with nostalgia while I’m looking to the North Star, but I am quickly grounded and saying that this way I contributed to the prestige of the School “Michael the Brave” from Pucioasa, I promoted the image of my village in Europe, showing that although we are a small community, we have the intellectual resources and the needed labor strength to be appreciated in Dâmboviţa (our county), in Romania, and – why not – in Europe.

…So… I smile nostalgic and I can not forget the words of my trainers: „Dear Aurora, you are our Borealis”!

2  Aurora si renul

Romanian version

O AURORĂ LA POLUL NORD,  O AURORĂ ÎN MIEZ DE VARĂ 

… O Auroră mică şi curioasă, temătoare şi totuşi încrezătoare, mângâiată blând de razele soarelui de la miezul nopţii, the incredible Midnight Sun! Da, aşa m-am simţit în călătoria mea dincolo de Cercul Polar de Nord şi de casa lui Moş Crăciun, la „capătul pământului”, în nordul Finlandei, în Laponia, lângă salba de lacuri Inari… O călătorie de neuitat pe aripi de cer şi de speranţă, urmând acelaşi meridian, privind uimită ceasul şi constatând că, deşi indică miezul nopţii, acolo soarele strălucea cu dărnicie, risipind pulbere de uimire, exclamaţii de încântare, raze de bucurie, reflexe de amintire – într-un cuvânt: minune!

Poate vă veţi întreba la ce mi-a folosit deplasarea aceasta, până aproape de Polul Nord, în afară de întâmplarea fericită de a cunoaşte locuri şi oameni noi, de a admira peisaje uimitor de bine păstrate şi respectate cu sfinţenie?

Înainte de a răspunde, daţi-mi voie să mă prezint: mă numesc Aurora Claudia Zamfir, sunt profesor de limba şi literatura română la Şcoala „Mihai Viteazul” Pucioasa, Dâmboviţa şi urăsc rutina. Dorind să fiu în pas cu elevii mei, să desfăşor ore atractive şi interactive, să le valorific capacitatea de lucru cu calculatorul, dar şi potenţialul creativ prin îmbinarea literaturii cu noile tehnologii, utilizând un limbaj corect şi cursiv în limba română şi în alte limbi de circulaţie internaţională, am aplicat pentru o mobilitate individuală de formare continuă Comenius. Consultând catalogul, am urmărit în primul rând conţinutul cursurilor propuse. M-a atras în mod special următorul: eJournalism 2.0 “Educational Collaboration Across Borders Using Web based Tools”, the “Midnight Sun” Course in Lapland, pentru că el făcea trimitere încă din titlu la „jurnalism”. Imediat am deschis site-ul fundaţiei Euneos–Comp@ct, am citit mai atent şi am verificat hărţile. Zorii zilei băteau deja în geam când am hotărât: trebuia să fiu acolo!

Şi iată-mă în aeroport, cunoscând-o pe Irina, cea de-a doua româncă participantă la curs. Laponia, venim!

Săptămâna 6-12 iunie 2010 a însemnat pentru mine o experienţă unică, ce merită împărtăşită şi trăită de cât mai mulţi profesori, o experienţă care este vie pentru mine şi acum, după doi ani! Cu siguranţă, nu soarele de la miezul nopţii a fost scopul călătoriei mele până la îndepărtatul Inari Lake şi înapoi, cu cinci avioane, ci altul, mult mai practic: am aflat care sunt caracteristicile unui jurnal electronic, cum pot crea şi ataşa documente audio–video, cum să iniţiez, să public şi să lansez on-line un jurnal electronic şi cum să particip/moderez o videoconferinţă. În plus, cu ajutorul formatorilor şi împreună cu colegii din alte 8 ţări europene (Olanda, Germania, Polonia, Slovenia, Grecia, Franţa, Italia, Estonia), am identificat caracteristicile variate ale muncii la un proiect internaţional, am cooperat în cadrul unor echipe mixte şi mi-am dezvoltat deprinderile de utilizare a instrumentelor de comunicare online.

Totodată, am fost mândră să fac cunoscută imaginea României, a oraşului Pucioasa şi a şcolii mele celor 28 de cursanţi şi celor 5 formatori. Aceştia au fost plăcut surprinşi şi impresionaţi de frumuseţea ţării noastre, de locurile pitoreşti, de tradiţiile şi de obiceiurile româneşti, de frumuseţea costumului şi a dansului popular, de gustul bucatelor şi al băuturilor tradiţionale, de legendele noastre istorice, de multitudinea de activităţi şcolare şi mai ales extraşcolare în care sunt implicaţi elevii; am reuşit să fac din România un punct de atracţie pentru viitoarele lor excursii.

La rândul meu, am fost surprinsă de faptul că mulţi participanţi au asociat numele meu (Zamfir) cu cel al marelui artist Gheorghe Zamfir, pe care îl apreciază. Bineînţeles, îl „cunoşteau” şi pe Dracula, şi Braşovul, şi capitala Bucureşti, dar şi amănunte precum: Timişoara (locul izbucnirii Revoluţiei din 1989), Constanţa (port la Marea Neagră), ştiau despre Munţii Carpaţi şi despre Delta Dunării. Am fost impresionată să aflu că România este şi în acest fel percepută în lume şi mai ales de faptul că mi-au cerut să desenez harta României şi să localizez Pucioasa.

Săptămâna a trecut ca gândul cu orele de curs, urmate de momente extraordinare, în care seara tradiţională ne-a unit în hore româneşti, în care am admirat soarele ce nu dispărea sub linia orizontului, am atins graniţa cu Rusia, am făcut cunoştinţă cu renii, am ascultat cu pioşenie slujba ortodoxă dintr-o bisericuţă izolată, indiferent de religia fiecăruia, simţindu-ne binecuvântaţi.

Comunitatea, colegii, copiii şi părinţii lor au aflat prin intermediul meu şi al publicaţiilor locale (Buletin Informativ de Pucioasa) şi naţionale (Tribuna învăţământului) ori de pe Internet despre această experienţă unică şi astfel am iniţiat cercul de eJournalism. Elevii au fost selectaţi după criterii bine stabilite şi împreună am creat propriul nostru eJournal: O şcoală numărul 1. Utilizând noi instrumente Web 2.0, copiii şi-au dezvoltat competenţele digitale, şi-au îmbogăţit abilităţile lingvistice şi şi-au valorificat valenţele creative, conştientizând totodată identitatea naţională şi apartenenţa la spaţiul european. Cel mai apreciat produs comun a fost albumul de reţete tradiţionale internaţionale, în care sărmăluţele pregătite de copii, în echipe, ocupă un loc de cinste! Lucrând împreună într-un mediu virtual securizat, am creat o comunitate unită, fără graniţe şi prejudecăţi. Colaborarea la acest jurnal cu profesorii cunoscuţi la curs şi cu elevii lor, dar mai ales produsele realizate au constituit ulterior exemple de bună practică în cadrul Simpozionului Internaţional „Performanţa în activitatea şcolară şi extraşcolară” (Târgovişte, 2011) şi al Conferinţei Naţionale Instruirea în Societatea Cunoaşterii (Sibiu, 2011), cu lucrări în publicaţiile aferente.

Membrii cercului au participat la o videoconferinţă cu ocazia Zilei Europene a Limbilor (2010), comunicând în engleză şi în franceză cu colegii lor din Olanda. Am iniţiat şi un parteneriat şcolar multilateral cu alte 5 şcoli (Olanda, Grecia, Estonia, Slovenia, Italia), care din păcate nu a fost aprobat din lipsă de fonduri. Ţinem legătura în continuare şi planificăm un nou proiect. 

Aş putea să adaug că, în plan personal, mi-am îmbunătăţit considerabil capacitatea de comunicare în limba engleză, ca urmare a corespondenţei şi a schimbului de experienţă. Totodată, sunt bucuroasă să adaug că am îndemnat şi alţi colegi să aplice la acest curs, astfel încât, anul acesta, o colegă din Târgovişte s-a întors cu amintiri unice din îndepărtatul Inari, mulţumindu-mi pentru sfaturi.

Ar mai fi atâtea de spus… Deşi sunt o fire solară, zâmbesc nostalgic privind Steaua Polară, dar revin repede cu picioarele pe pământ şi afirm că în acest fel mi-am adus contribuţia la creşterea prestigiului Şcolii „Mihai Viteazul” din Pucioasa, că am promovat imaginea localităţii în Europa, demonstrând că, deşi suntem o comunitate mică, avem resursele intelectuale şi puterea de muncă necesare aprecierii noastre în Dâmboviţa, în România, şi, de ce nu, în Europa.

… Zâmbesc nostalgic şi nu pot uita cuvintele formatorilor: „Aurora, you are our Borealis”! 

You may also like...